Printre problemele pe care expertul criminalist le poate elucida în cadrul expertizei criminalistice auto, enumerăm:

• Determinarea dinamicii accidentului după urmele create în câmpul infracţional, ce presupune o prezentare a derulării evenimentului rutier, aşa cum rezultă din interpretarea tuturor probelor administrate în cauză;
• Stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului după urmele de frânare, derapare, răsturnare respectiv după amplitudinea deformaţiilor sau distanţa de proiectare a pietonului sau a altor repere şi obiecte; astfel, în funcţie de derularea evenimentului rutier şi consumurile energetice care se regăsesc se face o determinare analitică a valorii vitezei de deplasare în momentele premergătoare declanşării strii de pericol sau în cel al impactului;
• Direcţia sau direcţiile de deplasare ale autovehiculelor după urmele lăsate pe segmentul de drum respectiv; având în vedere aspectul şi poziţia urmelor, interpretate pe baza imaginilor foto şi a schitei locului faptei, se pot stabili atât direcţiile cât şi traiectoriile urmate de vehicule atât înainte cât şi după impact;
• Stabilirea locului impactului; locul impactului este materializat de o serie de urme, dintre care enumerăm, particule de pământ, pelicule de vopsea, cioburi de sticlă, fragmente de plastic, urme de ulei sau lichid de răcire, modificări bruşte ale traiectoriilor urmelor de frânare, diverse obiecte pe care victima le transporta sau obiecte vestimentare ale sale; toate acestea oferă indicii importante cu privire la poziţia locului în care traiectoriile celor două vehicule respectiv vehicul-pieton s-au intersectat;
• Stabilirea poziţiei autovehiculului (autovehiculelor) sau a victimei în momentul impactului; analizarea formei şi dispunerii avariilor pe autovehicul (autovehicule) cât şi a vătămărilor corporale suferite de victimă, reţinute în actele de constatare medico-legală, permit stabilirea poziţiilor reciproce dintre autovehicule respectiv dintre autovehicul şi pieton în momentul impactului;
• Stabilirea momentului apariţiei stării de pericol; acţiunea sau inacţiunea unui participant la traficul rutier, efectuată cu încălcarea unor norme legale, conduc la generarea unei stări de pericol pentru ceilalti participanţi, care sunt nevoiţi să iniţieze manevrele de evitare; momentul generării stării de pericol este dependent de o multitudine de factori dintre care enumerăm, caracteristicile sectorului de drum, condiţiile meteo-rutiere şi de trafic, vârsta pietonului etc.
• Stabilirea spaţiului parcurs de victimă respectiv autovehicul din momentul aparitiei stării de pericol până în cel al coliziunii; după stabilirea locului impactului şi a momentului generării stării de pericol, coroborate cu valorile vitezelor de deplasare, se poate determina analitic spaţiul parcurs de pieton respectiv autovehicul între aceste două momente;
• Stabilirea relaţiilor de timp în care s-au derulat anumite secvenţe ale accidentului;presupune calculul timpului funcţie de spaţiile parcurse de autovehicule respectiv pietoni şi a vitezelor de deplasare ale acestora;
• Stabilirea posibilităţilor de evitare a accidentului; aceasta analiza reprezintă elementul principal, pe baza căruia, alături de celelalte mijloace de probă, organul judiciar stabileşte vinovăţia; prezintă două etape, prima este analiza posibilităţilor de evitare, care se încadrează între momentul declanşării starii de pericol şi cel al impactului, respectiv a doua, cea a posibilităţilor de prevenire a accidentului, care cuprinde analiza evenimentului în funcţie de obligaţiile legale pe care le avea conducătorul auto respectiv pietonul, anterior declanşării stării de pericol;
• Examinarea pneurilor şi jantelor deteriorate; presupune o analiză a avariilor pe care acestea le prezintă coroborată cu evaluarea traseologică a urmelor constatate atât pe suprafaţa anvelopei, respectiv a jantei, cât şi la locul faptei, pentru a se stabilii cauza depresurizării pneului şi implicit a momentului în care a avut loc acest proces, în raport cu cel al impactului ( analiza raportului cauză-efect);
• Examinarea criminalistică a diferitelor repere din sistemele de siguranţă ale autovehiculului găsite rupte sau deformate; aceasta analiză are ca scop determinarea relaţiei cauzale între avarierea reperului respectiv şi producerea evenimentului rutier, respectiv a faptului dacă aceasta reprezintă cauza sau efectul accidentului;
• Identificarea generică sau individuală a obiectului creator al urmelor de pneuri sau a genului de autovehicul în cazul evenimentelor rutiere cu fugă de locul faptei; tipul de autovehicul care a lăsat urmele relevate la locul faptei poate fi stabilit prin anumite elemente caracteristice anvelopelor cu care acesta este echipat : amprenta benzii de rulare a pneului şi lăţimea urmei pot furniza informaţii privind tipul şi marca anvelopelor, prezenţa unor defecte sau uzuri ale profilurilor sub formă de rupturi, tăieturi, pierderi de substanţă permit stabilirea caracteristicilor individuale, iar determinarea ecartamentului autovehiculului (distanţa dintre roţile aceleiaşi punţi) poate indica genul şi tipul de autovehicul care le-a lăsat;
• Identificarea individuală a autovehiculului în cazul evenimentelor rutiere cu fugă de locul faptei prin examinarea comparativă a peliculelor de vopsea, reconstituirea întregului din părţi şi examinarea structurală comparată a fragmentelor şi cioburilor găsite la locul faptei.